Elena

Ce mai fac, ce-am mai facut si cum mai trece timpul

Cam asa comunic cu Kyra, catelusa mea, pe skype.

Zucuzati imaginile dar prietenul meu a considerat ca asa e bine sa tina aparatul cand a filmat-o pe Kyra

Momentan ma confrunt cu o problema din cauza birocratiei, a comunicarii, a neantelegerii formularelor, a documentelor pentru concediu medical. Medicul de la clinica de aici trebuie sa trimita luna de luna concediul medical la organizatia unde lucrez. El a facut o adresa in care spune ca sunt internata in acest spital si nu pot lucra in aceasta perioada deoarece sunt sub tratamentul si observatia lor. Din pacate nu e suficient.Casa Judeteana de Asigurari de Sanatate nu e multumita, crede ca pot sa stau o ora-doua in clinica si in rest ma pot plimba in voie pe unde vreau. Chiar mi-as dori sa ies daca ar fi posibil, dar e complicat cu acest halou pe cap. Nu ma gandeam ca hartiile imi vor da batai de cap si nu suruburile care sunt prinse de craniul meu. Am intrebat daca exista un anumit formular international pentru concediu  medical. Cei de aici din Zurich doar prin astfel de adrese justifica internarea intr-o clinica. Au mai trmis o adresa in care specifica si codul de boala. Astept raspunsul CAS Arges.

In rest, a fost o zi frumoasa cu mult soare. Am iesit dimineata in curtea spitalului sa ma mangaie razele soarelui, sa respir aer curat.

A venit in vizita la asistente, o colega de-a lor care are o fetita de 3 luni. Curand va trebui sa se intoarca la munca. Aici mamicile au dreptul la doar 3 luni de plata timp in care pot sta cu copilul acasa. Laura a venit cu micuta la mine in camera. O bijuterie de fetita.

Mai citesc, stau de vorba cu familia, cu prietenii.

Tot azi a trecut pe la mine si “Shakira”. S-a intamplat sa purtam aceeasi culoare. E o draguta. Am vorbit despre foarte multe lucruri. Ne simtim atat de bine. E un om deosebit. Stam de vorba de fiecare data, la bufetul din spital.

M-a sunat si Erica. Am povestit cred ca mai mult de o ora . Sunt toti alaturi de mine si ma simt bine chiar daca uneori imi vine sa mai vars cateva lacrimi.

Va iubesc!

Mai vorbim.

Au trecut deja 21 de zile

Desi pare ca trec  greu zilele uneori, iata ca deja s-au dus destul de multe. Sunt deja 21 de zile de cand sunt aici. Ieri m-a trezit si am cantat, am vorbit dimineata cu iubitul meu si cu tata.

Am cautat pe youtube melodii cu versuri si am cantat ca sa ma binedispun. Am cantat din BETLES SI ABBA.

Iubitul meu mi-a trimis niste poze cu fetele noastre zambarete si ciudate. Am ras in continuu. Pozele au fost facute cand stergeam aplica din camera. Am luat-o si am pus-o pe cap, am zambit haios si am facut ochii mari. Parca eram niste vietnamezi.

Am inceput sa am probleme cu laptopul. Se blocheaza  foarte des. Acum folosesc computerul din spital.  Sper sa rezolv si problema asta curand. Inca nu stiu ce se intampla, care e cauza. Sper sa nu fie hdd, altfel e grav.

Noi rezultate in a 18-a zi in clinica

Nu stiu cum sa incep, ce sa spun, cum ma simt. Sunt fericita. Desi mana dreapta a fost amortita cam toata ziua ieri, azi sunt iar fericita. Mi-au dat lacrimile si  toate fetele (asistentele, ingrijitoarele) s-au bucurat pentru mine. Au trecut doua saptamani de cand am haloul pe cap, de cand tot imi pun la kg ca sa traga de coloana. Nu e usor dar nici imposibil de purtat.

In fiecare joi imi masoara inaltimea. Saptamana trecuta ajunsasem la 121 cm, azi am aflat ca am avansat iar. Pentru mine inseamna enorm. Fiecare milimetru in plus este efortul medicilor si al meu. Sufletul mi se umple de bucurie. Nu credeam ca voi avansa atat de repede si atat de bine.

Dragii mei va anunt oficial ca azi am masurat 124 cm. Da, in cele doua sapatamani am reusit performanta de a ma inalta cu 6 cm. Am sarabatorit cu ciocolata.:)

Mai pun cateva poze de ieri>

    Maria – fata care ne serveste masa, e foarte simpatica, desi nu vorbeste engleza ne intalegem ba putin in italiana, spaniola ce se poate.

 Laura e asistenta sefa de pe culoarul unde ma aflu. Ne-am atasat foarte mult una de cealalta. Vorbim in italiana. V-am mai spus de ea in celelalte posturi. E alaturi de mine si ma incurajeaza foarte mult.

 Ea e minunata Angeles care nu ma lasa sa spal rufele de mana. Nici ea nu vorbeste engleza, noroc ca totusi gasim cai de comunicare.

Va pup pe toti si mai vb.!

MARTI A 16-A ZI IN CLINICA

M-am culcat tarziu ieri, in jur de ora 24. Am stat de vorba cu Doina, prietena mea de la Olt. M-am uitat si pe net la “Iubire si onoare”, am apucat sa vad cateva episoade si imi place. Caut mereu pe yotube sa vad noi episoade, numai acolo merge, pe site-ul lor nu se deschid episoadele.

Azi m-am trezit pe la 8:30, mai greu dar mi-a trecut repede. Fetele de aici imi aduc tava cu mancare pe la 8 si nu am vrut sa astepte prea mult dupa mine. Au venit si Erica cu George. Azi a fost zi de terapie pentru George, are probleme cu un picior, a fost operat de mai multe ori si vine la clinica pentru terapie. Mi-au adus multe fructe, struguri, banane, capsuni, mere si mango. Yamy…. capsunile, spre surprinderea mea, au fost chiar delicioase.

Dupa ce au plecat ei a venit la mine fizioterapeuta sa-mi faca masaj pentru durerile cervicale. Mi-au redus din medicamente, nu-mi mai dau atat de multe si de puternice, dar in caz ca voi avea nevoie pot sa cer iar. Chiar ma bucur ca s-a intamplat asa. Va veni operatia si sigur voi avea nevoie de multe calmante atunci.

Am reusit sa vorbesc si cu iubitul meu. Azi am implinit exact 2 ani si 11 luni de cand suntem impreuna si speram sa fim tot asa mereu. Nu stiu cand a trecut timpul, unde a zburat atat de repede. Habar nu aveam cate o sa se intample acum 3 ani. Oare ce va fi peste alti 3 ani?Lumea ma intreaba daca imi doresc copii. Nu stiu, poate. Vedem ce va fi. Inca nu am suficient curaj pentru asta. Acum ma gandesc doar la ce poate fi dupa operatie.

Am fost afara sa ma plimb, mai devreme a iesit putin soarele. Iata si cateva poze:

Masa de pranz a aratat cam asa:

 in bulet era banana, mai vedeti orez ,carne de vita si fasole verde.:)

Supa cu ou>

salata cu floare

si prajiturica.

Am primit si vizita unui domn al comunitatii Bisericii Catolice. Am stat putin de vorba despre mine si cum imi petrec timpul aici. O sa ma mai viziteze cand si cand. Incearca sa ma ajute in plan spiritual cat timp voi sta aici.:)

Fetele dragutele, Nicole, Cornelia si Rahel:

Rahel pleaca in concediu azi. O s-o revad peste o luna. Ne-am urat sa ne revedem cu bine, ea sa-si gaseasca un nou iubit si eu sa fiu mai inalta cu 12 cm:).

Va pup, mai vb!

LUNI A 15-A ZI IN CLINICA

Azi am facut mai multe poze cu clinica si fete din echipa de asistenta. Parca incep sa treaca zilele mai repede. Am ras cu fetele azi, m-am simtit bine, am glumit.

Sunt bine, ma bucur ca si fetele de aici sunt uimite de cum m-am adaptat cu haloul. Nu cer prea des sprijin, ma descurc si la baie si atunci cand iau lucruri noi pe mine. Am nevoie de ele doar cand ma schimba de pe carut in cadru si apoi in pat. O mica problema ar mai fi schimabrea de personal. Mereu vin oameni noi. Sunt foarte multi la cativa pacienti. Incepi sa te apropii de unii, sa capeti incredere si apoi vin altii care abia invata cum sa ma schimbe de pe carut pe pat apoi in cadru. Dar trec si de asta:)

Spre sera mi-au adus pizza, o pizza cum nu am mai mancat pana acum cu blatul din mamaliga, cu bucati de morcov peste si cascaval, un sos picant si patrunjel. Am mancat doar putin, mi s-a parut ciudata.

Va pup, mai vorbim.

Pasii mei spre evolutie a 14-a zi in clinica

A 13-A ZI LA CLINICA

Azi m-am trezit devreme, in jur de 7:15. Am facut baie pe cap, pentru prima oara dupa ce mi-au fixat haloul pe cap. Trecusera 10 zile de cand nu-mi spalasem capul.  A fost bine. E ciudat sa sti ca ai practic niste suruburi in cap si poti sa-ti faci baie.:)

Ziua s-a derulat incet, am mai citit, am vazut una alta pe net, am vorbit cu familia si iubitul meu , Kira de asemenea a fost nelipsita de la discutii. Luni se fac doua saptamani de cand sunt aici. Mi-e dor de toti de acasa.

Azi mi-au adus Erica si George aparatul foto. Sunt fericita ca voi face cat mai multe poze si va voi arata  cum imi petrec ziua si pe cei care lucreaza aici.





REZULTATELE DUPA O SAPTAMANA – A 11-A ZI IN ELVETIA

Azi am primit cateva DVD-uri cu filme de la o asistenta – Manuela, mi-a devenit buna prietena . Am vazut Happy Feet - super tare.

Azi-noapte am dormit foarte bine, mi-au dat pastile mai puternice pentru relaxarea muschilor si somn. In prima parte a zilei de azi m-am simtit foarte somnoroasa asa ca am mai bagat o tura de somn pe la pranz, vreo doua ore. Am facut miscare o ora si jumatate. A venit o doamna si mi-a facut masaj vreo 20 de minute. Nu prea ne-am inteles la inceput pentru ca voia sa ma intind pe pat ca sa-mi faca masaj:). Nu intelegea engleza si nici alta limba in afara de germana. Nu stia cum stau lucrurile cu haloul asa ca am chemat asistentele sa-i explice cum trebuie sa stau in carut cu greutatile care imi atarna de cap. Dupa masaj m-am simtit foarte bine.

Surpriza zilei – m-am inaltat intr-o saptamana cu 3 cm. De la 118 cm am ajuns la 121 cm. Am “dansat” de bucurie ca pinguinul din Happy Feet. Nici chiar asa, dar sunt fericita. Speranta creste, dorinta infloreste, rabdarea sporeste si viata devine mai frumoasa cu momente ca acesta.

Shkurte (Shakira) m-a vizitat iar azi. I-am dat si ei vestea cea buna. Am vorbit despre alti copii care au fost in clinica si care au plecat atat de fericiti de aici datorita rezultatelor bune.  Mariana din Ungaria  -  isi amintea de ea cat de fericita era ca se inaltase mai mult. Eu nu am apucat sa o vad decat cateva zile in extensie anul trecut. Imi spunea Shkurte, ca la ea nu s-a vazut o crestere atat de rapida dupa doar o saptamana. Nici mie nu-mi vine sa cred. Sunt surprinsa, dar se poate sa nu ma mai inalt atat de mult in urmatoarele saptamani.

De asemenea mi-a mai spus de un baietel din Danemarca de 11 ani care a avut complicatii mai grave si la fel tratamentul si operatia au fost o reusita. Saptamana viitoare va veni la consultatie si sper sa-l intalnesc si sa-l cunosc.

Happy feet and Happy day.

Va pup, tinem legatura!

Cateva poze cu Shkrute

A zecea zi

Au trecut deja zece zile si o sapatamana de cand mi-au pus haloul.  Azi am ajuns sa tin 7 kilograme cu capul. Fac mai multa miscare cu cadrul ca sa pun corpul in miscare. Durerile musculare in zona cervicala si a mainii drepte imi dau bataie de cap, dar de azi voi avea parte de masaj. Dupa prima sedinta ma simt mai bine, mai greu e noaptea ca nu ma mai pot misca in voie si atunci incep muschii sa se  contracte iar.

Maine imi strang mai mult suruburile si imi pun o noua bara de kilograme. Cea pe care o am acum a ajuns la maximul de kilograme, si cum trebuie sa port o greutate din ce in ce mai mare, am nevoie sa-mi schimbe bara de la carut.

Azi am fost cu Laura - asistenta sefa la mecanicii din clinica sa vedem cum facem schimbarea. Unul din mecanici, Daniel – este pe jumatate roman prin mama sa care este din Bucuresti. E foarte necajit ca nu stie romana si de cate ori ma vede ma pune sa-i spun cuvinte in romana. 

Laura vrea sa ma scoata in oras dar va intreba medicul inainte daca am voie sa ies.

Va pup!

Iubita mea Kira

Ea e Kira, catelusa noastra. O iubesc atat de mult pentru ca e mica si incape atat de multa iubire si afectiune in ea. De cate ori vorbesc acasa prin microfon, cand ma aude, incepe sa latre si sa ma caute prin toata casa. Plange dupa mine, nu stie unde ma ascund, nu intelege de ce imi aude numai vocea si nu ma poate vedea. E o scumpa si abia astept sa ma intorc acasa sa ne jucam iar.

Azi au venit fetele, (asistentele care fac practica in spital) cu care m-am imprietenit destul de bine, si pentru ca au vazut ca vreau sa invat germana, mi-au pus biletele cu denumirea lucrurilor din camera ca sa invat mai repede si mai usor. Sunt foarte dragute, am povestit despre Romania, despre Sfintii din Romania,pentru ca se apropie marea zi a Sfintei Parascheva,  m-au pus sa le citesc in romana ca sa vada diferenta de citire a literelor. Le-am aratat imagini din Romania si s-au aratat foarte interesate de informatiile transmise.

Cu fiecare zi ma gandesc ca trebuie sa trec peste aceasta perioada pentru mine, pentru o viata mai sanatoasa si mai frumoasa. Sunt fericita ca asistentele sunt multumite de cooperarea mea, ca fac progrese in ce priveste pozitia umerilor si a gataului.

Va pup si tinem legatura.