Un nou an, noi incercari sau poate nu….

Ianuarie 11, 2011 la 7:20 pm | Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Anul nou m-a prins acasa.  A fost odihnitor. Impreuna cu familia si iubitul meu, ne-am uitat la TV, am mancat bunatati si am ciocnit un pahar de sampanie la miezul noptii. Pentru revelion, iubitul meu s-a pegatit cu multe artificii.  A fost un minispectacol frumos . Am iesit cu totii afara sa ne bucuram de luminile artificiilor.

A doua zi ne-am dus la patinuar. A fost pentru prima data cand am pus patine in picioare. Mi-a fost destul de greu dar am fost ajutata sa patinez cu grija. Asa ca am patinat pe gheta mai mult trasa. 🙂

Ma bucur foarte mult ca primesc semnale pozitive in privinta blogului. Camelia iti multumesc frumos pentru cuvinte frumoase spuse la biserica de Craciun. Toti cei care-mi cititi randurile aici, ma bucura enorm. Sper sa va captez atentia in continuare.

2011 vreau sa fie un an foarte frumos, timp in care sa devin mai inteleapta, mai sigura pe propriile-mi forte, sa va fac pe voi cei ce-mi sunteti aproape sa va doriti sa ramaneti in compania mea cat mai mult timp, asta insemnand ca vreau doar sa fim alaturi, sa fim prieteni, sa ne zambim, sa ne ascultam si sa ne bucuram de viata.

Accept viata cu tot ce-mi ofera mai bun si vreau sa am forta sa pot alunga ceea ce nu-mi face bine.  Sper sa  fie un an care sa-mi ofere noi provocari din care sa am de invatat mai multe ca in anul 2010.

 

Anunțuri

Iarna

Decembrie 20, 2010 la 6:44 pm | Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Iarna poate fi foarte geroasa si totusi atat de calda. Sarbatorile minunate, bradul de Craciun, reuniunile de familie, zambete de copii, Mos Craciun, cadouri, saniutele care zboara libere , ciocolata, cozonaci, soba bunicii in care trosnesc lemnele cuprinse de focul rosu si puternic, mii de lumini colorate, colidatorii ale caror voci minunate ne incalzesc . Imi place sa vad stelutele cum se aseaza una peste alta, imi place cand totu-i cuprins de albul lor. Ma bucur de scartaitul zapezii de sub picioare. Chiar daca am racit tot imi place iarna. Chiar daca vine factura mai mare la gaze tot ma bucur de minunatele sarbatori ce vor bate curand la usile noastre. Abia astept sa miroase a cozonac, sa fiebem vin si sa ne incalzim cu muzica sfanta. E minunat CRACIUNUL! si mai frumos este sa ne creem amintiri frumoase cu fiecare an care trece prin viata noastra. Ce poate fi mai frumos decat sa fi alaturi de cei dragi si sa petreci alaturi de ei.

Un cantec de iarna pe care-l fredonez de cate ori cerul cerne fulgii de zapada peste noi:

O zi in culori vii

Decembrie 4, 2010 la 8:09 pm | Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Am avut o zi frumoasa ieri.  Asteptam seara sa merg la concertul Hi-Q din Diamond. Nu am mai fost la disco de multa vreme. Faceam un raport la munca si m-a contactat Dana pe la ora 12:30. Ne-am propus sa ne vedem cam in doua ore. M-am bucurat foarte tare. Chiar as fi dorit sa sun dar ma gandeam sa nu deranjez. Nu stiam la ce ora va fi cu trupa in Pitesti si ma gandeam ca vor avea repetitii de facut. A fost chiar o surpriza pentru mine.Am ajuns la club in jur de ora 15:00. Dana statea pe canapea si restul trupei faceau pregatiri pentru concert. Aranjeau firele, boxele, verificau sunetul. In acest timp am vorbit cu Dana. Chiar a fost o intalnire frumoasa. Am vorbit despre atatea lucruri. Am simtit-o mai aproape ca niciodata. Exeperienta mea din Elvetia a fost unul din subiectele discutate. Apoi mi-a propus ca in viitor sa facem ceva. Am acceptat fara sa ma gandesc prea mult.:) Nu am sa dezvalui nimic acum pentru ca nici eu nu stiu prea multe. Timpul care trece destul de repede va arata planul nostru. O cunosc pe Dana de 8 ani dar asa cum spuneam, ieri am simtit-o mai aproape ca niciodata. Cred ca pur si simplu energiile noastre pozitive s-au intalnit si ne-au facut sa ne simtim atat de bine. A trecut atat de repede timpul in care am vorbit. Am luat parte si la repetitia trupei dupa care  m-am dus acasa iar ei au mers la hotel sa manance si sa se cazeze.

Pe la 22:30 am mers in club unde cei de la Hi-Q au facut o petrecere frumoasa. Mi-as fi dorit sa tina mai mult . Am cantat, am dansat si azi m-am trezit ragusita dar abia astept sa revina in Pitesti. A fost o zi in culori vii desi afara a plouat.

Cateva poze:

Punct si de la capat

Noiembrie 27, 2010 la 12:03 pm | Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Momentele grele ale vietii exista ca sa devenim mai puternici, sa stim sa apreciem acele clipe minunate ce ne e dat sa le traim.

Am pus punct si am luat-o de la capat. Am revenit in locul cel mai drag, alaturi de familia si prietenii mei. Muncesc si am satisfactia ca pot fi de folos. Ma inteleg minunat cu colegii de munca, facem o echipa buna chiar daca sunt zile cand trebuie sa stam mai multe ore peste program.  Rezultatele nu intarzie sa apara si asta nu ma face decat sa fiu super incantata.

Acum doua saptamani am fost sa vedem Salina de la Ocnele Mari din judetul Valcea care este amenajata la 225 de metri fata de nivelul marii . Mi-a placut foarte mult. Fata de alte saline, nu se simte deloc miros apasator, e accesibila, sunt bancute, leagane, unde te poti odihni si relaxa. De asemenea au o bisericuta, teren de fotbal, teren de tenis, restaurant, sala de relaxare cu balansoare, crama, locuri de joaca pentru copii si multe altele. Chiar m-am simtit foarte bine acolo.

Va recomand cu caldura sa vizitati locul.

In cateva minute merg la Mall. Azi vin cei de la Holograf acolo. Vreau sa fac si cateva cumparaturi dar sa vedem ce gasesc.

In ultima vreme imi place mult  sa ascult:

si bineanteles cei la care ma duc sapatamana viitoare pe 3 decembrie in Diamond Club ora 23

Cand ascult muzica zbor, visez si ma bucur. 🙂

Va pup!

Un moment de tacere

Noiembrie 6, 2010 la 12:25 pm | Publicat în Uncategorized | 2 comentarii

Am preferat sa tac o perioada. Vineri 29 octombrie, m-a chemat medicul la el in cabinet unde mi-a explicat cum a putut mai bine schimbarile la care ma voi supune daca voi alege sa merg mai departe, adica sa fac operatie. Am incercat sa-mi inghit suferinta, sa nu izbucnesc in plans, insa valul a fost mai puternic ca mine. Au fost vesti rele. Incerc sa redau ceea ce medicul mi-a spus. Stia deja ca aveam coloana rigida numai ca nu se astepta ca si zona cervicala sa fie tot atat de rigida. Avea nevoie de perioada in care eu sa fiu in extensie dupa care sa vada in ce fel ma putea ajuta operatia. Din pacate, operatia nu m-ar fi ajutat . As fi ramas cu capul intepenit pe spate, fara sa mai pot privi in jos decat daca  ma aplecam. In zona toracala nu putea face nimic. Eu avand pieptul bombat, din cauza stagnarii cresterii mele, as fi avut un abdoment mai inalt dar ramaneam cu pieptul de acum fiind total inestetic. Colona ar fi putut fi indreptata, numai ca riscurile erau prea mari. Viata mea s-ar fi putut schimba mult prea mult in rau. Pentru mine a fost cel mai greu moment in viata. Trebuia sa decid ce e de facut. Incercam sa-mi imaginez viata cu capul pe spate. Mama si iubitul meu de asemenea faceau simulare ca sa  ma pot decide. Am sunat medicul din Romania, care tine legatura cu D. J. Jeszenszky. A sunat si el pe medicul din Elvetia, a pus intrebari si m-a sunat inapoi. Mi-a explicat inca odata ca nu voi avea o viata buna daca decid sa fac operatia, ca-mi va fi greu, am discutat despre toate posibilitatile si asa am decis. In ziua urmatoare cand domnul Jeszenszky a venit in camera i-am spus ca am decis sa nu fac operatia. In aceeasi zi am scos haloul. Marti 2 noiembrie am iesit din spital. A venit George si Erica care m-au luat la ei.

Maine plec  in tara. Mi-am revenit, sunt bine. Inca mi se reaseaza oasele, mai am dureri dar pana pe 2 decembrie cand mi se va finaliza concediul medical sper sa ma refac. A fost un vis dar viata continua mai departe.

Va imbratisez cu drag si sper sa nu renuntati niciodata sa credeti in voi.

Daca ei pot si noi putem!:)

Ce mai fac, ce-am mai facut si cum mai trece timpul

Octombrie 27, 2010 la 8:09 pm | Publicat în Uncategorized | 2 comentarii

Cam asa comunic cu Kyra, catelusa mea, pe skype.

Zucuzati imaginile dar prietenul meu a considerat ca asa e bine sa tina aparatul cand a filmat-o pe Kyra 🙂

Momentan ma confrunt cu o problema din cauza birocratiei, a comunicarii, a neantelegerii formularelor, a documentelor pentru concediu medical. Medicul de la clinica de aici trebuie sa trimita luna de luna concediul medical la organizatia unde lucrez. El a facut o adresa in care spune ca sunt internata in acest spital si nu pot lucra in aceasta perioada deoarece sunt sub tratamentul si observatia lor. Din pacate nu e suficient.Casa Judeteana de Asigurari de Sanatate nu e multumita, crede ca pot sa stau o ora-doua in clinica si in rest ma pot plimba in voie pe unde vreau. Chiar mi-as dori sa ies daca ar fi posibil, dar e complicat cu acest halou pe cap. Nu ma gandeam ca hartiile imi vor da batai de cap si nu suruburile care sunt prinse de craniul meu. Am intrebat daca exista un anumit formular international pentru concediu  medical. Cei de aici din Zurich doar prin astfel de adrese justifica internarea intr-o clinica. Au mai trmis o adresa in care specifica si codul de boala. Astept raspunsul CAS Arges.

In rest, a fost o zi frumoasa cu mult soare. Am iesit dimineata in curtea spitalului sa ma mangaie razele soarelui, sa respir aer curat.

A venit in vizita la asistente, o colega de-a lor care are o fetita de 3 luni. Curand va trebui sa se intoarca la munca. Aici mamicile au dreptul la doar 3 luni de plata timp in care pot sta cu copilul acasa. Laura a venit cu micuta la mine in camera. O bijuterie de fetita.

Mai citesc, stau de vorba cu familia, cu prietenii.

Tot azi a trecut pe la mine si „Shakira”. S-a intamplat sa purtam aceeasi culoare. E o draguta. Am vorbit despre foarte multe lucruri. Ne simtim atat de bine. E un om deosebit. Stam de vorba de fiecare data, la bufetul din spital.

M-a sunat si Erica. Am povestit cred ca mai mult de o ora . Sunt toti alaturi de mine si ma simt bine chiar daca uneori imi vine sa mai vars cateva lacrimi.

Va iubesc!

Mai vorbim.

Au trecut deja 21 de zile

Octombrie 24, 2010 la 12:23 pm | Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Desi pare ca trec  greu zilele uneori, iata ca deja s-au dus destul de multe. Sunt deja 21 de zile de cand sunt aici. Ieri m-a trezit si am cantat, am vorbit dimineata cu iubitul meu si cu tata.

Am cautat pe youtube melodii cu versuri si am cantat ca sa ma binedispun. Am cantat din BETLES SI ABBA.

Iubitul meu mi-a trimis niste poze cu fetele noastre zambarete si ciudate. Am ras in continuu. Pozele au fost facute cand stergeam aplica din camera. Am luat-o si am pus-o pe cap, am zambit haios si am facut ochii mari. Parca eram niste vietnamezi.

Am inceput sa am probleme cu laptopul. Se blocheaza  foarte des. Acum folosesc computerul din spital.  Sper sa rezolv si problema asta curand. Inca nu stiu ce se intampla, care e cauza. Sper sa nu fie hdd, altfel e grav.

Noi rezultate in a 18-a zi in clinica

Octombrie 21, 2010 la 4:20 pm | Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Nu stiu cum sa incep, ce sa spun, cum ma simt. Sunt fericita. Desi mana dreapta a fost amortita cam toata ziua ieri, azi sunt iar fericita. Mi-au dat lacrimile si  toate fetele (asistentele, ingrijitoarele) s-au bucurat pentru mine. Au trecut doua saptamani de cand am haloul pe cap, de cand tot imi pun la kg ca sa traga de coloana. Nu e usor dar nici imposibil de purtat.

In fiecare joi imi masoara inaltimea. Saptamana trecuta ajunsasem la 121 cm, azi am aflat ca am avansat iar. Pentru mine inseamna enorm. Fiecare milimetru in plus este efortul medicilor si al meu. Sufletul mi se umple de bucurie. Nu credeam ca voi avansa atat de repede si atat de bine.

Dragii mei va anunt oficial ca azi am masurat 124 cm. Da, in cele doua sapatamani am reusit performanta de a ma inalta cu 6 cm. Am sarabatorit cu ciocolata.:)

Mai pun cateva poze de ieri>

    Maria – fata care ne serveste masa, e foarte simpatica, desi nu vorbeste engleza ne intalegem ba putin in italiana, spaniola ce se poate.

 Laura e asistenta sefa de pe culoarul unde ma aflu. Ne-am atasat foarte mult una de cealalta. Vorbim in italiana. V-am mai spus de ea in celelalte posturi. E alaturi de mine si ma incurajeaza foarte mult.

 Ea e minunata Angeles care nu ma lasa sa spal rufele de mana. Nici ea nu vorbeste engleza, noroc ca totusi gasim cai de comunicare.

Va pup pe toti si mai vb.!

MARTI A 16-A ZI IN CLINICA

Octombrie 19, 2010 la 2:18 pm | Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

M-am culcat tarziu ieri, in jur de ora 24. Am stat de vorba cu Doina, prietena mea de la Olt. M-am uitat si pe net la „Iubire si onoare”, am apucat sa vad cateva episoade si imi place. Caut mereu pe yotube sa vad noi episoade, numai acolo merge, pe site-ul lor nu se deschid episoadele.

Azi m-am trezit pe la 8:30, mai greu dar mi-a trecut repede. Fetele de aici imi aduc tava cu mancare pe la 8 si nu am vrut sa astepte prea mult dupa mine. Au venit si Erica cu George. Azi a fost zi de terapie pentru George, are probleme cu un picior, a fost operat de mai multe ori si vine la clinica pentru terapie. Mi-au adus multe fructe, struguri, banane, capsuni, mere si mango. Yamy…. capsunile, spre surprinderea mea, au fost chiar delicioase.

Dupa ce au plecat ei a venit la mine fizioterapeuta sa-mi faca masaj pentru durerile cervicale. Mi-au redus din medicamente, nu-mi mai dau atat de multe si de puternice, dar in caz ca voi avea nevoie pot sa cer iar. Chiar ma bucur ca s-a intamplat asa. Va veni operatia si sigur voi avea nevoie de multe calmante atunci.

Am reusit sa vorbesc si cu iubitul meu. Azi am implinit exact 2 ani si 11 luni de cand suntem impreuna si speram sa fim tot asa mereu. Nu stiu cand a trecut timpul, unde a zburat atat de repede. Habar nu aveam cate o sa se intample acum 3 ani. Oare ce va fi peste alti 3 ani?Lumea ma intreaba daca imi doresc copii. Nu stiu, poate. Vedem ce va fi. Inca nu am suficient curaj pentru asta. Acum ma gandesc doar la ce poate fi dupa operatie.

Am fost afara sa ma plimb, mai devreme a iesit putin soarele. Iata si cateva poze:

    

Masa de pranz a aratat cam asa:

 in bulet era banana, mai vedeti orez ,carne de vita si fasole verde.:)

Supa cu ou>

salata cu floare

si prajiturica.

Am primit si vizita unui domn al comunitatii Bisericii Catolice. Am stat putin de vorba despre mine si cum imi petrec timpul aici. O sa ma mai viziteze cand si cand. Incearca sa ma ajute in plan spiritual cat timp voi sta aici.:)

Fetele dragutele, Nicole, Cornelia si Rahel:

Rahel pleaca in concediu azi. O s-o revad peste o luna. Ne-am urat sa ne revedem cu bine, ea sa-si gaseasca un nou iubit si eu sa fiu mai inalta cu 12 cm:).

Va pup, mai vb!

LUNI A 15-A ZI IN CLINICA

Octombrie 18, 2010 la 7:49 pm | Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Azi am facut mai multe poze cu clinica si fete din echipa de asistenta. Parca incep sa treaca zilele mai repede. Am ras cu fetele azi, m-am simtit bine, am glumit.

   

 

   

Sunt bine, ma bucur ca si fetele de aici sunt uimite de cum m-am adaptat cu haloul. Nu cer prea des sprijin, ma descurc si la baie si atunci cand iau lucruri noi pe mine. Am nevoie de ele doar cand ma schimba de pe carut in cadru si apoi in pat. O mica problema ar mai fi schimabrea de personal. Mereu vin oameni noi. Sunt foarte multi la cativa pacienti. Incepi sa te apropii de unii, sa capeti incredere si apoi vin altii care abia invata cum sa ma schimbe de pe carut pe pat apoi in cadru. Dar trec si de asta:)

Spre sera mi-au adus pizza, o pizza cum nu am mai mancat pana acum cu blatul din mamaliga, cu bucati de morcov peste si cascaval, un sos picant si patrunjel. Am mancat doar putin, mi s-a parut ciudata.

Va pup, mai vorbim.

Pagina următoare »

Blog la WordPress.com.
Entries și comentarii feeds.